Lubos Michel: „Încerc să uit meciul Norvegia – România!”

Fostul arbitru este, din iarnă, angajat la Șahtior Donețk, ocupându-se de departamentul de relații internaționale. În 2003, România conducea Norvegia la Oslo cu 1-0, Michel a dat un penalty aiurea, 1-1, iar românii au ratat calificarea la CE 2004.

Domnule Michel, cum colaborați cu Mircea Lucescu?
Foarte bine. E un antrenor extraordinar. Mă uit la antrenamente pentru că îmi place cum le explică jucătorilor ce să facă.

Ați nimerit tot lângă un român…
Așa e, numele meu s-a legat de câteva ori de țara dumneavoastră. Îmi amintesc că ultima oară când am fost la București s-a întâmplat cu ocazia unui meci dintre Rapid și Steaua, încheiat 3-3. Un joc bun, cu stadionul plin. E dificil să arbitrezi un astfel de derby, dar eu cred că m-am descurcat. Trebuie să stai bine, psihologic vorbind. Și am mai arbitrat la București  finala Campionatului European de tineret din ‘98.

Dar de meciul României cu Norvegia vă mai aduceți aminte?
Sincer, încerc să uit tot ce a fost greșit. Recunosc că în acea partidă am acordat un penalty greșit în favoarea norvegienilor. Jucătorii ambelor echipe purtau tricouri cu mâneci scurte și am observat cum brațul unuia dintre fotbaliști a atins mingea. Am crezut că e român, Chivu parcă, dar de fapt era Carew.

În România s-a discutat mult acea fază…
Îmi imaginez, dar nu pot șterge trecutul. Ca arbitru, trebuie să iei o decizie în jumătate de secundă și e posibil să mai și greșești. Pe imaginile video am văzut și eu că am greșit.

„Nu vă mai luați de arbitri“

Ce părere aveți despre fotbalul românesc?
Una foarte bună. Cunosc generația extraordinară de fotbaliști pe care ați avut-o. Cu Hagi, Popescu, Petrescu. Nu uit nici azi cum ne-ați bătut pe noi, slovacii, cu 5-1.

În România, arbitrajul e mereu criticat, iar un arbitru a vrut chiar să se sinucidă…
Da, e păcat că se întâmplă asta. Mă uitam aseară pe un post turcesc de televiziune și criticau foarte mult arbitrajul. Nu e bine să dăm vina numai pe arbitri. Cât privește tentativa acelui arbitru, știam de ea doar din ziare. Parcă voia să se arunce de la fereastră. Repet, e păcat că se ajunge așa departe.